Vezi varianta desktop a site-ului
(Drumul abia se mai vede pe câmpul pustiu,) Nălucirile vuiesc prelung prin rafalele de vifor- Dezlănțuite într-o simfonie cu grave arpegii...
caut rostul printre cruci sus pe deal lângă capelă parcă ninge cu nisip lustre -
se scurge zăpada ca o lacrimă peste întâiul fir de iarbă răsărit şi cerul se deschide
Din spuma mării nălucesc sălbatici cai pursânge trac, visând tărâm neomenesc, unde clepsidre sparte zac.
Zăpada-i spulberată,câmpia-i toată răni, E crivăț până-suflet, tristețea cere vămi, Singurătatea-ntinde pe lume cinic voal, Din hăuri, aprig vântul, amenință prin geam...
cojoc Vorbit! Cine tremură pentru viață
Străin în propria-i ogradă Stă umilit mândrul popor! Pe gâtul lui, ca o obadă Îndureratul Tricolor,
Cum ar fi să ai în suflet dor, Atunci când nu te simți bine, Dar cerul nu are niciun nor Și totuși vin crizele de suspine.
Tu porți pe umeri zorii Dimineții, Și-n suflet,rozele trandafirii. În mii de versuri Te-au cântat poeții, Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,
În iad printre flăcări de jad, în iarbă înaltă
Aici contemplăm, aici visăm, Aici creăm, iubim și evaluăm, Diluăm energii, pulsăm, balansăm, Diminuăm, accentuăm și vibrăm.
Dunia Pălăngeanu POVESTEA CRĂIESEI
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.