Horea, Cloșca și Crișan;
un țăran, un altul și-ncă un țăran.
În juru-l-e furia neamului de moți,
ai dacilor războinici, strănepoți.
Cerând cu înverșunare și tărie:
"... Nobili să nu mai fie!"
Au mai rămas, ei nobilii, un timp.
Fost-o cenușiu și rece anotimp!
Nojițele ce-au sugrumat
un suflet, dârz, ce n-a lăsat
să fie schingiuit de-a nemeșilor mâna, -s sfinte;
cum sfinte-s toate a-răsculaților morminte!
Zdrobit-a roata blestemată
trupul lui Horea, bucată cu bucată;
și al lui Cloșca trup, atunci,
sfărmat-au nobilii la Furci.
... și Transilvania plângea
la moartea lor: Crișan, Cloșca, Horea ...
întotdeauna - Purice Narcis-Teofil
Post-scriptum: nu-i nici propagandă nici incitare, primele cuvinte s-au legat, după //Canal//, în perioada liceului; forma aceasta s-o definitivat în 2016, vara, când eram cu rotula însârmuită (o osteosinteză) și în ghips.
vezi mai multe poezii de: narcispurice
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Servus!
În jurul lor este ? cum s-ar scrie?
Prima formă fusese ceea pe care ați înscris-o în textul comentariului.
:) ( se vrea zâmbet)
Cele bune,
Purice cu tot cu N. și T-ul lui
narcispurice (autor)
vineri, 30 octombrie 2020
Iată că mai scrie cineva de HCC...
Am citit cu pioșenie și cu bucuria reîntâlnirii cu poezia domnului Teofil :)
Cu drag!
(cred că totuși, „în juru-le” e corect)
Adina Speranta
joi, 29 octombrie 2020