Ironii?
Briza ce o simt
Printre oase rătăcind
Îmi provoacă agonii.
O știi.
Și te las neîntinată,
Flacără de adevăr
În ziua-n care conștiința mi-a fost încețoșată
Te-am purtat spre alte zări.
O nouă vizune,
O nouă înduplecare
În această căutare.
Astăzi timpul nu mai are
Timp
Să mă poarte, irosind
Prezentul,
Către ce a fost ori ce va fi.
Prinse-n ceasuri schimbătoare
Secundele se-mbolnăvesc
De prezent și rătăcesc;
Aripi peste-un secol de iluzii călătoare
Le retez și nu mai cresc.
Agonii?
Briza ce o simt
Printre oase răsărind
Îmi provoacă o schimbare,
Vânt purtat către-un alt soare
Ce cunoaște doar A FI.
Am vândut astăzi eu timpul
Și-am recucerit instinctul
De-a zâmbi și a trăi.
M-am îmbolnăvit de prezent.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.