A nins pe ochii celui întristat
Și încă ninge de o vreme-ncoace
Iubirea de părinte nu se-ntoarce,
Că a plecat în ceruri, a plecat.
Doar numele-i rămâne neuitat
Că îl privim acolo sus pe cruce,
Feciorul știe, însă nu se duce
Să-i pună-o lumânare imediat!
Zapada-i mare, ochii-i sunt sticloși
Și rece-i vremea pe sub pielea caldă,
Dar Dumnezeu în inimă-i se scaldă,
Cât anii îi sunt tineri și frumoși.
Iubirea-n frig e ca o haină-n plus
Și prin credință îți găsești iubirea
E soare unde cântă fericirea,
Dar dorul de părinte a apus!
A nins pe ochii celor ce-au uitat
Că nu există astăzi dor de casă,
Părinții-s două umbre lângă masă
Tu, fiule, îmi pari înstrăinat.
Dar drumul vieții iarăși nu te lasă,
Ca să-ți dai seama-n urmă, ce-ai lăsat.
Sunt două cruci și-o salcie pletoasă,
Care tot plânge să te-ntorci acasă!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.