Ah, tu, a tinereții-mi vară,
Ce țineai un dor pe lume,
Știi tu dar a câta oară,
Ai bătut l-aceleași urme?
Pe iarba moale, legănând,
Iscodeam la gura-ți dulce.
Tu, de-aproape, surâzând,
Lăsai brațu-mi să te culce.
Și câte ce ţi le ziceam,
Pe după cozi de lung umbriș.
Cum din nicăieri ieșeam,
Înmănuncheați tot pe furiș.
L-al meu obraz purtam
Mâna-ți fragedă și mică,
Iar degetele-ți sărutam,
Și ți le-ndoiam cu frică.
Tu, cu-a părului răcoare,
A mea frunte o-nviorai,
Iar prin firele-i ușoare,
Mireasma lui o scuturai.
Iute-i anul ce mă cară,
Bătrâneţii dat de-acum,
Căci a tinereții-mi vară,
Încuia-va-și al ei drum.
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.