Timpul dispare prin spaţii pustii,
Dispare din vise, în toamne târzii,
În întunericul aspru din sufletul ars,
Se-ascute suflarea de vânt sideral…
Te vreau alături, dar tu nu vii,
Te-arăţi fantomatic pe câmpuri pustii,
Pe alba zăpadă subţire ca frunza,
Când toamna şi iarna par că dau buzna.
Sunetul greu de metal ruginit,
E cel mai bun martor că nu am trecut
Din lumea tăcută de început,
Spre viaţa reală sau Absolut.
vezi mai multe poezii de: TeodoraTeo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.