Cine să-ntrebe cum a fost?
Și alții doar pățesc așa.
Mă bucuram când te vedeam,
Prezența mea te bucura.
Întâiul meu salut, pe loc
Pe amândoi ne-mbogăți;
Când m-am iscat, te-ai înroșit,
M-am dus și chipul tău păli.
Acum veneam mereu, mereu,
Ne-nfiora pe amândoi;
Și vara, iată, se trecea,
Cu soare mult, cu multe ploi.
În taină, mâinile ne-am strâns,
De-un fleac am râs, am plâns de-un fleac,
Ne-am chinuit, ne-am fericit,
Credeai, credeam în tot ce fac.
Veni și toamna, iarna chiar,
Și rândunelele s-au dus.
Și: să iubești? - tot să iubești?
Fu frig și-nghețul ne-a pătruns.
Voi merge în străine țări,
Un bun rămas, îmi spui frumos!
Frumos eu mâna ți-o sărut,
Și totu-i iarăși cum a fost.
vezi mai multe poezii de: Adelbert von Chamisso
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.