Adjurare
Sub cupola rece-a lumii,
Eşti Tu, Flacără Divină..
Spune-mi, Tu, acum, cea taină,
Cum mă-ntorc iar spre lumină?
Căci mă simt nepotrivit,
În atâta-ntunecime,
Merg prin lume, rătăcit,
Ispitit de nimicime.
Văd prăpastia ce crește,
Între aur și nisip,
Al Tău suflet înflorește,
A mea viață, grea la chip..
Să Te simt, pe Tine, Doamne
Și să fac a Ta voință,
Să calc drept prin astă lume,
Cere mare stăruință!
Să mă ierți, că-ndrept a spune,
O asemenea minciună,
Adevarul Tău se-neacă
Sub a răului tăciună!!
Și Îți simt a Ta mâhnire,
Pentru răul ce ne-apasă,
Dar și mâna Ta cea blândă,
Când m-așez la orice masă.
Eu te rog din al meu suflet,
Să aduci prin voia-Ți bună,
Pentru om, cinci zile soare
Și doar două de furtună!
Să ai grijă de noi toți,
Căci procletul crește mare..
Duce-n Rai, Te rogu-Ți Doamne,
Toate zilele-amare!
cz
vezi mai multe poezii de: Cristi Zancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.