Vând dumbrăvi și optsprezece ani,
Stradă cu salcâmi şi cu castani,
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.
R.
Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre şi şoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte.
Fată, mijloc de violină,
Unde-i casa noastră de latină
Mâzgălită printre ablative
Cu distihuri şchioape şi naive.
Se arcuiau prin sălcii catedrale,
Luntrea noastră se pierdea agale,
Într-o ţară de tăcere şi stuh
Gândul dispăru şi din văzduh.
Sărutarea noastră caldă şi invoaltă
Avea gustul merelor de baltă,
Dulce, sângerată şi amăruie,
Ani au fost ce din străfunduri suie.
Nu, acestea nu se pot uita uşor,
Niciodată nu se sting, nu mai mor,
Hei, dumbrăvi de vise şi castani,
Vânt, nisip şi optsprezece anï.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.