Ți-am adus
acest coș
despre care
nu pot să spun
că e cu flori
pentru că
acesta, iubito,
nu e
și nu pare
un coș cu flori.
Acesta e un coș
cu oasele mele
zdrobite de țărmul
spre care
înaintăm.
Dacă poți
și ai timp
și răbdare
încearcă să așezi
aceste oase în ordine
și vezi
ce se mai poate
alege din ele.
Ți-am adus în dar
acest coș
plin cu
oasele mele.
Te-aș fi putut minți
încă un an
că sunt viu
și că-ți aduc
flori
în coșul acesta.
Când ai timp
și răbdare
descurcă puțîn
albul neant
din coșul pe care
ți l-am lăsat
în dreptul ușii.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.