Urzicile sunt scumpe şi-ţi îmbătrânesc în mână, leul
Se devalorizează pieptiş, suntem ameninţaţi cu opinia
Ambasadorului american despre prezenţa observatorilor
Nationali, cu opinia dânsului despre absenţa
Observatorilor naţionali, ni se face cu degetul.
Şi domnul Rațiu citează la mitinguri opinia
Ambasadorului, America ne dă sfaturi, America ne dă
Ordine, America nu ne dă tehnologii, doar atât nu ne dă,
Tehnologii şi bani, primim cu plăcere tot ce vine
Din America, dar parc-am aştepta şi ceva concret,
Nu numai spioni şi indicaţii, America, în asta, seamănă
Foarte bine cu Rusia, dacă n-or fi una şi-aceeaşi
În etape diferite ale dezvoltării. Soarta noastră e mică
Mititică, dacă un ambasador îşi poate permite
Să ne tragă de urechi, să ne certe. Parcă mi-e dor
De-un gest de demnitate, mă-ntreb cum ar fi reacţionat
Nicolae Ceauşescu, dacă-i spunea Ion Raţiu
Că ambasadorul american ne cere să avem observatori
Naţionali. Ce-ar fi zis bâlbâitul nostru curajos.
Încerc să-mi închipui reacţia dictatorului şi cam
În cât timp ar fi trebuit să-şi ceară scuze şi să plece
Domnul ambasador, inadmisibilă imixtiune în afacerile
Interne ale României, gravă jignire, cu atât mai neplăcută
Cu cât toate partidele politice veghează la respectarea
Democraţiei, în toate circumscripţiile electorale.
Dar o asemenea sfidare dă măsura dispreţului
Cu care suntem priviţi, ţara noastră zace,
Noi ne distrugem unii pe alţii în fiecare zi.
Nimeni nu ne-a făcut atâta rău cât ne facem noi,
Prin vrajba noastră cea de toate zilele, comportament
De oameni vinovaţi, care speră să spele,
Prin exces de zel nou, erorile vechi, numai atât
Nu ni se spune şi nici noi nu mai întrebăm,
De ce anume suntem vinovaţi. Vai de viaţa noastră!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.