Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea,
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ,
Ultima speranţă, ultima-ncercare,
Dar în magazie era doar gablonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.
Hai, întinde mâna pentru despărţire,
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb,
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
Întră în mulţime, nimeni n-o să ştie,
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.
Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o,
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!
Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc,
Totuşi ţine minte, ţine bine minte,
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Orație de nuntă
Totu-i drum, numai drum,
Ce-aș avea să-ți spun acum
Peste noapte, peste ziuă,
Mor curînd, strig tăcînd,
Si adorm cu tine-n gînd,
Si nu pot rosti: adio!
Astfel, după tine se încheie toate,
trag oblonul negru la fereastra mea,
nu mai vreau decepții, vreau seninătate,
nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul eu, ca și oricare,
la o nebunie, la un ultim glonț,
ultima speranță, ultima-ncercare,
dar în prăvălie este doar gablonz.
Vinde-te mai grabnic, prețul totuși scade,
fă-ți o căsnicie de beton armat,
și vei fi cucoana cea mai cumsecade
care vreodată mi-a trecut prin pat.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune
te-am iubit, desigur, cum mi-ar sta să neg,
și cu deznădejde și cu pasiune
și cădeam în tine vrednic și întreg.
Hai întinde mîna pentru despărțire,
schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb,
salutări miresei, salutări la mire,
poate se rezolvă toate între timp.
Întră în mulțime, nimeni n-o să știe,
două-trei persone care ne-au ascuns,
vor mai ține minte dulcea nebunie
și-ntrebarea noastră fără de răspuns.
Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
nici n-ar fi nevoie, tu rămîi un mit,
nuntă fericită, te-am iubit, adio,
nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit.
Vezi că se confirmă bîrfa despre mine
te-am lasat deodată crud și nefiresc
totuși ține minte, ține minte bine,
te salvez de mine fiindcă te iubesc.
februarie 1986
Adrian Păunescu
(Locuri comune, 1986)
viorel tgv.
vineri, 12 septembrie 2025