Scrisoarea mea e de ulei, femeie, ulei din candele, ulei din căni, ţi-o scriu ca să-ţi
mai treacă întristarea ţi-o pun pe amintire şi pe răni.
Sunt preotul care oficiază întemeierea unui nou balsam, scrisoarea mea să-ţi
risipească noaptea şi să-ţi arate astăzi cum eram.
Vei asfinţi şi tu că prea te mistui, ţi-o spun uşor, dar mă topesc întreg, ulei
scrisoarea mea pe răni să-ţi fie şi să citeşti în ea că înţeleg.
Cu tine printre candele să iei scrisoarea mea de rană şi ulei.
(Rezervaţia de zimbri, 1982)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasa si plina de semnificatie. Am citit cu placere, multumesc.
andreionthepoetry
miercuri, 24 iunie 2015