Si , dintr-o data , simt ca mi-ar placea
Sa-mi scrii pe intuneric o scrisoare ,
Asa cum te-ndoiesti , in umbra mea ,
De tine si de noi , de fiecare.
Nehotarata esti si nici nu ai
Pe nimeni sa-ti raspunda care-i drumul ,
Si-n valmasagul tau de iad si rai ,
Te face si mai luminoasa fumul .
Si , dintr-odata , cred ca as voi
Sa-ti dau deoparte fiecare haina ,
Chiar tu , nefericito , intr-o zi ,
Sa-mi fii scrisoarea de citit in taina.
Vreau sa-ti citesc cu gura sanii mici
Si gura ta sa o citesc alene ,
Scrisoarea ta sa o pastrezaici
Si virgula sa-ti pun intre sprancene.
Trimite tu scrisoarea care esti
Fiintei mele , s-o citesc la noapte ,
Cand , peste orice ganduri dusmanesti ,
Miroase-n Sud a cereale coapte.
Te-astept la zarea fiecarui gand ,
Nehotararea ta de fond ma doare ,
Te voi lua in brate lacrimand
Si am sa te deschid , ca pe-o scrisoare.
Tu esti scrisoarea mea fara sfarsit ,
Cand te citesc , mi-e jale si mi-e bine ,
In locul unui plic obisnuit ,
Trimite-te , trimite-te pe tine.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc si te imbratisez cu sufletul Aurele,
si tu esti un harnic si fin cautator de parfum poetic....
Consideratie,
CRITICUL BLIND
marți, 16 iunie 2015