Și vine primăvara ca o boală
Un fel de ciumă și vărsat de verde,
Care ne amețește și ne pierde,
Care ne culcă și apoi ne scoală.
Și vine primăvara să ne ierte,
Că, în uitarea noastră infernală,
De un mileniu n-am mai fost la școală,
Și toate ce le știm ne sunt incerte.
Bat bice pe sub coaja de pădure,
Cu muguri obrintiți și muții cântă,
E primăvara barbarie sfântă,
O clipă hoții sunt lăsați să fure,
Câmpul miroase a-nceput de nuntă,
Și Dumnezeu ca fumul împrejur e.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.