***
Auzi cum se trec numai țipăt cu unghiuri greoaie, în cârduri
Zburând zgomotos peste casă spre caldele câmpuri, cocorii?
Freamătă frunzele pale, foiesc pițigoi prin mesteceni.
Tu-mi spui, primăvara cea caldă vom întâlni-o noi iarăși...
Iubită,-aș putea lângă tine s-aștept fericirea ce vine?
Oare în iarna cea rece mai slab înfloriți ți-s obrajii?
Deseori, prinzi din oglindă zâmbete copilăroase
Iar îndreptând coronița. Descoperă-mi singură, dară,
Mai viu unde arde, pe fața-ți, viața și pasiunea:
În dimineața livezii plină-n aprinderea zării,
Ori lângă focul meu când eu tot mă tem, ca scânteia,
Cu pocnet sărind, să nu frigă mici piciorușele tale?
1842
Traducere V. Bragagiu
traducere de: V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.