Şi ochii tăi sunt secretul focului.
Şi iubirea ta
e victoria omului
când se grăbeşte într-un război
împotriva sorţii.
Şi braţele tale sunt
un colţ ca să trăieşti,
un colţ ca să mori
şi o fugă din oraş,
ruşinoasă insultă la curăţenia cerului
cu miile-i de degete.
Muntele se naşte cu primele pietre
şi omul, cu primele dureri.
În mine era un prizonier răzvrătit
care nu se putea cu lanţurile-i obişnui.
M-am născut din prima ta privire.
Furtunile cântă la flaut,
imense,
în dansul tău somptuos
şi melodia venelor tale
face să răsară soarele veşnic.
Lasă-mă să mă trezesc în aşa fel,
încât să-mi cunoască prezenţa
străzile oraşului.
vezi mai multe poezii de: Ahmad Shamlou
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.