În noaptea asta de miresme plină
Şi mute prăbuşiri de nori de zgură, De cine-am fost zvîrlit,fărîmitură, Sub chiparoşi funebri,în grădină ?
O stea cînd cade-n bezna fără fund, Mă tem, şi-ascult înfrigurat...
Nimic!
Tăcerea-nchide lumea ca un plic
În care toate tainele s-ascund.
Şi-aştept în calmul nopții deletere, Sub ironia miilor de aştri,
Să tălmăcesc în ochii tăi albaştri Misterul vieţii noastre efemere.
vezi mai multe poezii de: Al. O. Teodoreanu