Ți-ai aplecat astrala ta privire,
Lăsînd din ea o rază de senin,
Să lumineze cupa mea de vin, Înălbăstrind cristalul ei subțire.
Uitatele romanţe de iubire,
Trezindu-şi adormitul lor suspin,
Mă străbăteau, cum trec zefirii prin A nuferilor albă înflorire.
Și-n loc mi-a-ncremenit atuncea mina, Vrînd cupa s-o ridic înspre stăpîna Ai cărei ochi mă ţintuiau din ea.
Și-n clipa ceea n-am știut că, după Ce în neștire-oi bea privirea ta,
O voi vedea în fiecare cupă.
vezi mai multe poezii de: Al. O. Teodoreanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.