Albastru de toamnă
A fost doar o singură noapte,
Când seva din frunza albastră
Nuntea în pământul din glastră
Seminţe de stânjeni cu şoapte,
Doinind o logodnă măiastră.
Albastru era murmurul nopţii
În arca-mpletita din vele,
Cu noi eşuaţi prin dantele
De insule, cu viori ale sorţii
Seduse-n solfegii de stele.
Şi movul din pletele-ţi cnut
Scornea în albastre cadriluri,
Cu paşi prin hipnotice triluri
Talaz despuiat de-aşternut,
Răpindu-ne-n adânc de exiluri.
Iar valul din singura noapte
Cu zori invocând sfori de brumă,
Trudea în cariere de humă
Să vindece-albastre răscoapte
Aleanuri drapate cu spumă.
Din unica toamnă, a noastră
Răscoală-se-n mine, votiv
Molifte spre-un lacăt tardiv
Să lase-n topaz de fereastră
Privirea-ţi de-albastru nativ.
Marian Puscasiu
Septembrie 2015
vezi mai multe poezii de: MarianP
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru semnul de lectura lasat, Oana si Alice!
MarianP (autor)
vineri, 11 septembrie 2015
Mult sentiment... Imi place... Felicitari
alice
vineri, 11 septembrie 2015
Las si eu un semn de trecere.
Felicitari
oana
joi, 10 septembrie 2015
Multumesc frumos, Ioana si Daniel!
MarianP (autor)
joi, 10 septembrie 2015
foarte frumos si profund, felicitari
ioana
joi, 10 septembrie 2015
Un poem care impresioneaza prin acuratetea versurilor si a trairilor exprimate.
daniel
joi, 10 septembrie 2015