nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aș sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ți-a-ncolăcit artera
vino acasă
vino și lasă
banii pe masă
cât de frumoasă
aș putea să fiu în acest mărăcine
și totuși nu știu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine
nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă
tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru și moale
adoarme cu noi sub covor
nu mai am încredere în fluturii fără ochi
au în plus o aripă
transparentă și verde
ca ultima clipă în care veneai
sau plecai
sau veneai
și priveam cum se pierde
filmul prost regizat
ce păcat, ce păcat...
27 august – 15 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc pentru lectură.
lorena.craia (autor)
sâmbătă, 05 ianuarie 2019
Lorena, versul tău are farmec și culoare....ca parfumul viu de floare
te citesc cu drag
Considerație !
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 05 ianuarie 2019