Gândul, ce-o coti
pe-un drumeag pierdut,
tainic mă pofti,
și-l urmai ciufut.
Din nimic miji
un trecut spiral.
Melcul îmi vrăji
zborul prin dedal:
Pe asfalt, schițat,
un banal șotron,
unde-mi luai distrat
karma în balon.
Smuls cumva, apoi,
pe-un colnic gonii.
Frunza-i, pașii goi,
parcă îmi răni.
Voltă iar; tăcut,
se montă fidel
zona de făcut
din nisip, castel.
După, lapte gros:
jocul ce-n final
îmi făcu ritos
saltul în real.
(De-unde, azi, trăiam,
veșted, cest alean,
ieri, copil, jucam
fotbal pe maidan.)
Fumul fără foc
n-are cum ieși:
încerc în batjoc
praful a prăși.
Timpul, s-a jucat!
(parcă-n veci absent);
numai c-a forțat
nota prea strident.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.