Am aruncat cu dragoste în tine,
Te-ai speriat de mine și-ai fugit.
”- Tu crezi că mie oare îmi convine!”,
Să știu că locu-ți este părăsit?.
O lacrimă crescută-n sentimente,
A început în ochi să îmi răsară.
Îi trebuie motive, tratamente,
Ca să o faci acuma să dispară.
Te-ai zămislit ca perlă într-o scoică,
Și mi te-ai definit în Eu-l meu.
Mi-ai fost iubită sau o simplă doică,
(dar ai fost lângă mine mai mereu).
Nu mi te-ascunde unde val se sparge,
De colțul unui gând (vorbind de tine).
Și-apoi să te întrebi de ce mai rage,
Știind aproape totul despre mine.
Nu-ți căuta tăcerea în cuvinte,
Ca tu să strigi apoi că ți-am furat-o.
Căci uneori din sumbrele morminte,
Fără să vrei chiar ai eliminat-o.
”Tu crezi că mie oare îmi convine?”,
Să știu că locu-ți este părăsit.
Când aruncând cu dragostea în tine,
Te-ai speriat de mine și-ai fugit.
Brăila, septembrie 2017
vezi mai multe poezii de: spykal
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
De ce arunci cu dragostea în ea,
Nu poți s-o dăruiești ca peruzea
Montată în inelul fericirii,
Pus în caseta roșie-a nemuririi?
Frumoasă poezie și plină de pasiune!
Felicitări!
Ina M.
sâmbătă, 30 septembrie 2017
o mica neatentie "sa sti"
Poem melodios, patimas.
Anisoara Iordache
marți, 19 septembrie 2017