Am mai urcat o treaptă în lirism,
m-am apropiat de voi, de ţel;
păstrez si azi unicul romantism,
speranţa mea şi spiritul rebel.
La umbra altora nu stau vreodată,
n-am fugit de încercarea vieţii;
truda mi-o asum şi azi curată,
urc spre culmi, ca zorii dimineţii.
Şi azi, şi mâine, inima-mi palpită,
adăugându-mi impulsuri tinereşti;
existenţa mea, mi-o declar fericită
şi urc, şi urc prin anii mei oneşti.
Mă tot asteaptă împliniri pe măsură,
şi vreau iubirea să n-o înşel;
nu păstrez în mine, invidie sau ură,
eu poeziei, mă dărui tot la fel.
vezi mai multe poezii de: George PENA