De ce nu ne-am întoarce în livezi,
In liniștea-ntreruptă doar de poame,
Unde pe mii de ani nainte vezi
Rostogolindu-se aceleași toamne;
Si orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megieșe,
Ca-n cele mai de mult istorii
Cireșii murmura cireșe;
Legile basmelor se schimbă
Adesea printre paradise,
În doar de ei știuta limbă
Caișii spun mereu caise;
Și, ca si cum nimic în lume
Nu-i poate face să dispere,
De mii de ani, mereu, anume
Merii rostesc aceleași mere…
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde sâmburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniți alcool, un secol beat
De dangătul de fructe din livezi…
vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.