O virgulă, câteva pietricele,
Puțină zăpadă,
Un fir subțire de soare,
Mai multe case și crengi
Ce recuzită modestă
Pentru declanșarea țipătului! țipătul
Încercând să se-agațe cu unghiile
Și lunecând mereu înapoi
Pe pereții de sticlă,
Încercând să urce
Rupt în bucăți
Clădite una peste alta,
Echilibru nesigur,
Până la dinții
Încleștați cu sălbăticie
În tăcerea fără sfârșit.
vezi mai multe poezii de: Ana Blandiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.