zile ceva mai senine
cerul
revarsă pe nisipuri tremurătorare
nori de spumă
1:odaia dinspre stradă,
leagăn al cuvintelor frumoase
pictate pe prosoape
de borangic.-
surpate-s malurile rațiunii;
fără discernământ
plăcerea…
scris este:
frană bruscă
la întorsătura
unui drum-
dincolo de copertă
predispus
unei schimbări-
umbra-i aceeași ?
aceeași tristețe
ceasul blocat între oglinzi-
magul șterge
semnele căderilor
*funinginea
1: parcă
nimic nu mai mișcă-
ca un cutremur
o diere…
din balcon, pretutindeni,
baloanele de săpun…
țopăieli și râsete…-
cineva
alergând de colo-colo,
pierdut e
sensul cuvintelor.
printre becurile aprinse,
învârtind manivela,
flașnetarul-
o tornada de vreascuri,
dezlănțuie prin parcuri...