Proverbe şi cântece
Antonio Machado, 1875-1939
Toate trec şi toate rămân,
datoria noastră-i să trecem ca aerul prin plămân,
să trecem croind cărări,
trasee pe mări.
Eu niciodată n-am căutat gloria,
nici să las în memoria
oamenilor cântecul meu;
îmi plac lumile subtile, mlădii, nuia de-alun,
care n-au niciun fel de greutate,
ca baloanele de săpun.
Îmi place cum îşi fac singure portretul,
însorit şi-mbujorat;
cum zboară sub cerul albastru,
cum se frâng deodată şi cad…
Niciodată n-am căutat gloria.
Drumeţule, urmele tale
nu-s decât o cale;
drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută de cel care merge.
Mergând, faci o potecă,
privind în urmă, vezi poteca
pe care nu va mai călca nimeni,
vezi cum urma-n urma ta se şterge.
Drumeţule, nu există nicio cărare,
ci numai siaje pe mare…
Odinioară-n locul de care nimeni nu mai ştie,
unde azi pădurile-s înveşmântate-n spini,
s-a auzit vocea poetului strigând în pustie,
“Drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută doar de un om în mers…”
Lovitură cu lovitură, vers cu vers…
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Antonio Machado
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.