APOCALIPSA
Mă doare trecutul, îmi urlă prezentul.
Prevăd viitorul în negru.
Închid doar un ochi, respir doar pe-o nară,
Mult plânset şi jale-i afară.
Copii fără mame, soţii fără soţi,
Păşesc printre hoituri şi morţi.
Doar vuiet de apă şi lavă încinsă
Se-aud în tăcerea prelinsă.
Pe câmpuri ard focuri şi iarba-i distrusă.
Întrega planet-i răpusă.
Nu-i soare, nici lună, nici stele pe cer.
E doar întuneric şi ger.
Un ţipăt de om, ce pare o rugă,
Încearcă spre cer să ajungă.
Târzie e vremea când noi am văzut
Cât rău omenirii-am făcut.
Târziu este timpul să plângem amarnic.
Pământul acum nu e darnic.
Sfârşitu-i aproape, cu noi a-nceput.
Degeaba privim în trecut.
Sfârşitu-i aproape, pământul dispare.
I-am luat chiar şi ultima boare.
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.