- Nu știu cum faci de-mi răscolești mereu
Și sufletul, și gândurile toate,
Dar poate undeva-năuntrul meu
Am înțeles că-n lipsa ta nu poate
Nici inima să bată. Să respir
Mi-ar fi, cumva, de-a dreptul imposibil,
Ne leagă invizibil cu un fir
Destinul unui vers infailibil.
Nu știu cum faci, dar poți să-ntorci pe dos
Întregul univers, așa în joacă,
Și stelele în părul abanos
Mi le așezi... Faci tunetul să tacă.
- Nu am nici cer, nici mare, niciun rost,
La fel mă simt în lipsa ta, iubire,
Războaie port și-atunci plătesc un cost,
Simt în adânc, planeta în răcire,
Nu știu să mor, nici să trăiesc nu știu,
Plutesc pe-o apă rece-nvolburată,
Nici mort nu sunt, mă-ntreb dacă sunt viu,
Dacă în gând ne-om întâlni vreodată...
Un semn mai dă-mi, să mă îndrumi măcar
Prin labirintul nopților amare
Și scoate iar magia din sertar
S-aduci pe cerul sufletului soare.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.