Ard clipele
Ard clipele curate cu brațele deschise;
Ca soarele trecând de-al vieții răsărit,
Iar nopțile rămân cu porțile închise;
Ca un apus tomnatic de viață, diferit.
Însă coboară luna cu aripe stelare
Să-și fluture prezența pe-al viselor veșmânt
Și o salută vântul cu ultima suflare,
Ca-n valurile nopții să nu mă înspăimânt.
Dar gândurile toate; adâncul împresoară,
Ocazia trăirii a ostenit în noi
Lăsând clipe curate ce sufletul măsoară
În arderile care, iar se împart la doi.
Și mă întreab deodată; ce rol are poetul
În inima poemei când versurile-s vii;
Dar ocolesc răspunsul încetul cu încetul
Că soarele se-arată și arde pentru-a fi.
Însă tot sânger, Iată; în clipa cea mai sfântă
Și las dorul să cadă pe-o pătură de nea,
El să mă salte-acolo, pe unde îngeri cântă
Să luminez în suflet precum întâia stea.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc de atenționare, Adina! Mulțumesc pentru lecturare!
emaanastasia (autor)
vineri, 01 decembrie 2017
Frumos! Felicitări!
să mă salt-acolo...salte-acolo...părerea mea :)
Cu drag!
Adina Speranta
marți, 28 noiembrie 2017