ard străzile
și blocurile ard
timpul
ți se topește pe mână
și floarea
îți miroase privirea
până pe trotuarul
zilei acesteia ce-ți fuge
de sub picioare
umbra lăsându-ți
sub o ciupercă de
lumină
ard privirile
și ochii îți ard
și mersul
și statul
de vorbă-n oraș
coloane de raze
se ridică spre cer
într-un curcubeu de lumini
ce-ți fură privirea
topită pe mână
sărbătoarea
ne prinde pe toți
sub streașina ochilor
ascunși
să privească
e sărbătoarea întâlnirii
omului
cu cerul
e sărbătoarea înfrățirii
ființei umane
cu Creatorul său
pace și bunăvoință
între oamenii plăcuți Lui
și
sărbători fericite
tuturor ființelor umane
de pe
planeta Terra
23-12-2015 Mănăștur Cluj—Napoca
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.