În savana liniştită,
leoaica se odihneşte,
îşi mijeşte uşor ochii
şi în jurul ei priveşte.
Nici o boare nu adie,
totul pare nemişcat,
soarele-i o vâlvătaie,
aerul înfierbântat.
Leuţul ei, pus pe joacă,
de coadă o tot apucă,
încet se rostogoleşte
şi apoi o ia la fugă.
Totul este-n armonie,
leul din tufiş apare,
îi priveşte preţ de-o clipă
şi îşi vede de plimbare.
Chef nu are, enervant,
scaieţi-i atârnă-n coamă
şi un spin negru în labă,
chiar acum, l-a înţepat.
Scoate-un răget răguşit
şi lungit în iarba mare,
spre leoaică lung priveşte,
cerşind îndurare.
Şi, leoaica-i tot femeie,
cum să-l vadă suferind?
Ea cu dinţii-i scoate spinul
şi îl linge mârâind.
Intuiesc, Regele junglei,
mândrul Leu cutezător,
îi va oferi leoaicei,
nopţi fierbinţi, pline de amor.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Armonia la tine, e la ea acasă !
mirimirela
luni, 09 noiembrie 2015
Mi-am început ziua frumos aici la tine!
duna alin
luni, 09 noiembrie 2015
Oricât de puternic eşti ai nevoie de iubire şi armonie.
Cu respect.
silvia simona bodea
luni, 09 noiembrie 2015