- Azi, când ghicesc în zațul de cafea,
ăd buzele carmin prinzând contur
Și îmi apare-n ceașcă gura ta
Ca o căpșună coaptă, pot să jur
C-o simt pe fundul cănii cum tresare
Și îmi doresc mai mult decât oricând
Să mușc din ea și-apoi către picioare
Să las să-mi curgă buzele arzând
De arșiță, de dor și pasiune
Și să te prind de toarta unui vis
Că-n ceașca ta nici soarele n-apune,
Iar noaptea are aromă de cais.
- Ești mag sau spune-mi cum de poți ghici
Că buzele-mi tresar sub un sărut,
Închid sub gene vise argintii
În care ești prezent de la-nceput.
E cofeina drog îmbietor
Iar când o sorbi din ceașca mea, încet,
Îmi scrii pe coapse versuri, pe picior,
Și mă răsfeți, iubitul meu poet.
Oare-ți sunt dragă? Știu că muză-ți sunt,
Sau mult mai mult de-atât, un cer promis,
Îmi cercetezi făptura-n amănunt
Descoperind savoarea de cais.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
onorat, auras...
nutzu (autor)
luni, 25 mai 2015
Felicitari. Frumos, ca de obicei.
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015