Trăiesc stînd jos; eu, înger în mîini de bărbier,
În pumni ţin strîns o halbă crestată-adînc, de-ospeţe
Plec gît şi hipogastru, fumînd cu Gambier
Sub aerul ce creşte în văluri mici şi creţe.
În mine mii de Vise ard dulce, pînă pier,
Cum porumbeii scîrna şi-o scapă-n vechi coteţe:
Mi-e inima-apoi tristă, ca un alburn sever
Mînjit de sumbrul aur pollen în tinereţe.
Şi visele-nghiţîndu-mi la loc cu grijă-apoi,
Eu, după-atîta bere de patruzeci mă-apropii - ,
Mă-ntorc şi-mi vin în fire, împins de-aşa nevoi:
Ca Domnul, blind, acela cu cedrii şi isopii,
Mă piş sper cer, departe şi foarte sus, căci voi
Mi-aţi dat consimţămîntul, o , voi, heliotropii
vezi mai multe poezii de: Arthur Rimbaud
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.