Aș da orice să ne iubim
Iubito, cândva, aș vrea sa-mi spui,
Tu chiar m-ai iubit pe mine?
Acum când mă simt al nimănui
Și înstrăinat de tine.
Mă îndemn cu teamă să revin,
Scriu multe rânduri fără noimă,
Printre priviri plânge un suspin
Și nu o face doar de formă.
Îmi fac curaj, poate cu rost,
Nu-ți simt vibrația de-odinioară,
Ce ne-a rămas, un rest anost,
Și viața noastră e hilară.
Gândul avid te urmărește,
Și-mi fac reproșuri, ca un prost,
Iubirea-n mine mereu crește...
Deși-s conștient că sunt... un fost.
Ceva mă cheamă înspre tine,
Ceva mă îndeamnă să mai fim,
Îmi fierbe sângele în vene
Și aș da orice să ne iubim.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.