Aş vrea să ne-amintim, iubite, de o seară
Când roua unui vis de dor ne-a fost povară
Şi sufletul în care amiezile-au apus,
Purta pe aripi grele un palid iz adus
De vreo suavă împlinită primăvară.
Cu gesturi vechi chemând sfios cocorii iară.
Aş vrea să ne-aminitim, iubite, de o noapte
Când fântâna însingurării mustea şoapte.
Pe ram de inimă cu ritmul obosit,
Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit,
Rămas preludiu unei ultime simfonii,
Furate din adâncul sublimei armonii.
Aş vrea să ne-amintim, iubite, de-amândoi
Când vibrare vom fi prin iarbă şi prin ploi
În inima luminii desfăcuţi în culori
Ne-om îngână cu stele sub cer de alţi zori,
Acolo unde timpul clipele-şi adună,
Hic et nunc, cântec să fim pe-o singură strună.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.