Aș vrea să țin în brațe marea,
Să mă-nvelesc cu pescăruși,
Să mângâi cerul jucăuș,
La braț suav cu depărtarea!
Aș vrea să zbor printre cuvinte,
Tăcerea lacrimii s-ascult,
Să iau puțin și să dau mult,
S-ating lumina cea fierbinte!
Aș fi o ploaie violetă
Și-aș picura doar stropi de foc
Pe rămășițe de noroc,
Împrăștiate la ruletă.
M-aș întrupa în libelulă,
Iar din culori mi-aș face scut,
Să scap de omul prefăcut
Și de a gândului celulă!
M-aș cățăra pe-un ram de vise,
Cu muguri dulci de fantezii,
Refugiată-n poezii,
Aș trece granițe nescrise!
Dar mai presus de toate-aș face
Cu nostalgia legământ,
Cât mai exist pe-acest pământ,
Cuminte, să mă lase-n pace!
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean