(Traducere de Csata Ernő)
Tai lemne în maldăr jilav,
strălucindu-și nodul firav,
bruma pe păr tot să-mi cadă,
mă gâdilă până-n ceafă -
minute-mi curg pe velur.
Sus, sus, ger-topoare lucesc,
sol, cer, ochi, frunte sclipesc,
zori pripit, șpan-licăr scapă -
taie și altul cu zarvă:
grosul tai și am cracă.
Hei, fărâmă-l, nu te mâhni,
la așchii nu te sâsâi!
Dacă lovești în soartă,
vanitosul domnesc zbiară -
toporul lat va surâde.
vezi mai multe poezii de: Attila József