Crede-mă, József Attila, că tare mult te iubesc, am moştenit asta de la mama, binecuvântată femeie a fost, vezi că m-a născut.
Degeaba comparăm viaţa cu un pantof ori o curăţătorie chimică,
ne bucurăm de ea din alte motive totuşi
Lumea e mântuită zilnic de trei ori, dar nu-s în stare s-aprindă nici
un chibrit, dacă vor continua tot aşa, nici nu-i mai bag în seamă
Ar fi bine să facem rost de bilete şi să călătorim la Noi înşine, e sigur
că locuieşte în fiecare
În fiecare dimineaţă îmi scald gândurile-n apă rece, astfel vor fi proaspete şi întregi
Din diamant cresc melodii bune, calde, dacă îl plantăm sub inimă
Se găsesc şi din aceia care sunt pe jos şi călare, în maşină sau avion, eu stau
tolănit în cântecul matinal al ciocârliilor, şi totuşi am ajuns dincolo de prăpăstii
Ca şi hainele de sărbătoare, adevăratul nostru suflet să-l păstrăm cu grijă,
ca să fie curat de sărbători.
Toamna anului 1924
vezi mai multe poezii de: Attila József