(Szeged alatt)
cu drag, pentru dr. Espersit János
În această seară de vară, Tisa
Şopteşte tristeţi vechi, melancolii.
Soarele-apune, colorând magistral
Zarea; mă-nvăluie copacul nopţii.
M-acoperă şi-mi mângâie chipul
Frunzişul, flori nu se deschid în el.
Dar mi-acoperă-n tăcere patul
De mă culc şi eu – trist învăţăcel.
Un vechi poem se deşteaptă-n mine,
Din inimă-i răspund ecouri înrudite.
– De ce trebuie să-mi torn jalea-n rime?
Sufletul mi-e străpuns de-un frison mut:
Pe solitarul Juhász Gyula, în fine,
Pe tristul poet aş vrea să-l salut.
14 august 1922
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mare plăcere.
Cu stimă,
Csata Ernő (haver)
haver
vineri, 25 octombrie 2019
@haver
Vă mulţumim pentru atenţionare, am făcut corecturile necesare.
Cu stimă,
admin
vineri, 25 octombrie 2019
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
joi, 24 octombrie 2019