Ca un fecior sălbatic, beat, pe care
la templu-l mână satanice vinuri,
infam chicotind către Fecioară,
dorinţa-mbrăţişării îi dă ghesuri
că se-nfioară şi Pruncul pe braţ
de cum îşi roteşte ochii injectaţi –
când eşti departe, aşa-mi văd dorinţa
gonind spre tine cu paşi împiedicaţi.
Nu mă urî totuşi, Madonă, acum
tristeţi mă vânează şi urlă precum
turbata gloată dacă aude
de sacrilegiu, vrând pedepse crude.
Ştiu că mă vor lapida fără milă.
Numai să mă ierţi Sfântă Copilă.
23 februarie 1923
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
vineri, 25 octombrie 2019