(Betlehem)
Corbii stau sub giulgiul vremii ceţoase,
neguri ies din cuibar de jnepeni trişti.
Pe bătutul podmol al odăii joase
s-aşează doi păstori cu bâte şi trei rigi.
Femeia coboară scara-n cămară, –
Îngerii din cer! – cântă-aceşti străini.
Râneşte-un moş coteţul pe-afară,
chirăind colindă pufoasele-i găini.
Sub paie-ngheţate tremură cartoful,
snopul pare-un chip mohorât, neras,
aburii supei mătură plafonul
şi-i gâdilă aromele la nas.
În sălaşul din galbenul caiet,
Isus exultă între vaci de hârtie
şi la para focului parcă-n sus
blajinele-ar sălta de bucurie.
Dar nimic nu-i real. Vântul suflă
resturi de pleavă, maghiarul aburi reci,
cei doi păstori molfăie din chiflă
şi dau pe gât palincă cei trei regi.
Decembrie 1929
vezi mai multe poezii de: Attila József
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Autorul poeziei nu este Ady Endre, ci József Attila.
haver
vineri, 25 octombrie 2019