Te uiți la mine și zici: ai slăbit, ești amărât,
parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine.
Te uiți prin hărtiile mele: citești, scrii, dar ești amărât
și ce naiba tot lași câinele acela să moară în poem?
Te uiți la ultimele fotografii: într-o zi nu va mai ști
nimeni cine e bărbatul acesta îngândurat.
Îmi strigi de la ușă: mori și tu, într-o zi mor și
femeile. Da, zic, nu poa' să fie altfel.
vezi mai multe poezii de: Aurel Dumitrașcu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.