Vasul în care se topește cositor
și argint și aur la infinit,
în care metalele fierb în clocot
ca un lapte făgăduit;
unde caratele tari se coc
și ating duritățile pragul râvnit,
în larmă de iad și-n adânc tăcute
combustii, de nimeni știute;
din sfânt corindon alcătuit;
vasul acesta miraculos
până la urmă s-a topit.
vezi mai multe poezii de: Aurel Rău
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.