Azi nu mai sorb din veșteda fântână
Cu umbre vii și existențe mate,
Ci sap în mine după nestemate,
Plivesc de scame soarta cea păgână.
Azi nu mai stau pe margine de gânduri,
Sub felinare mute de-așteptare,
Ci, hăcuind himerele avare,
Reasamblez lumina pe sub scânduri.
Azi nu mai storc regrete din crevase,
Nici versuri noi din slove însetate,
M-adap cu ploi chiar și-n pustietate,
Extrag din ceruri două linguri rase.
Nu mai tratez rugina de pe vreme
Cu elixir din lacrimi însurite
Și, conservând surâsuri ilicite,
Aștept eternitatea să mă cheme...
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Estera, drag de popasul tău!
Camelia Ardelean (autor)
miercuri, 21 decembrie 2016
Versuri care imi fac o deosebita placere sa le citesc
estera
marți, 20 decembrie 2016
Mulțumesc, Aurel Petre, pentru popas și sinceritate! Nici eu nu am mai postat de mult, de vreo 3 luni, din motive obiective, dar sper să nu mai fiu nevoită să lipsesc așa de mult! Mă bucur de rezonanță! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
marți, 20 decembrie 2016
Frumos, felicitări Camelia ! Nu am trecut de ceva vreme prin poeziile tale, dar când citesc îmi face plăcere !
ALapis
luni, 19 decembrie 2016