Stau între două lumi
Ce par să se destrame
De parcă-aş fi orfan
Născut din două mame.
Nici una nu mă cheamă
La sânul ei de ceară
Că nu m-ar recunoaşte
De înger ori de fiară.
Mi-e gura încleştată
Și tare-aş vrea să strig
Că e pe aproape noaptea
Și-n suflet mi-este frig.
Am ocolit pământul
Și-acum se face seară
Ṣi n-am găsit în lume
O cruce mai uşoară.
Am aşteptat ca norii
Să treacă peste casă
Ṣi m-am rugat să vină
O zi mai luminoasă.
Şi au venit pe lume
Și zile mai senine
Dar cum poţi să te bucuri
Străin în lumi străine?
Mi-am risipit talanţii
Și n-am ales nimic
Ṣi-am pribegit prin lume
Străin şi venetic.
Şi am slujit la idoli,
Și pentr-un boţ de pâine
M-am gudurat la uşă
Supus precum un câine.
Ṣi mi-am vândut şi suflet
Și nu mai am ce-mi vinde
Îndură-Te de mine,
Cerescule Părinte.
De pe cărări pierdute,
Prin lume călător
Primeşte-mă acasă
Că-s fiu rătăcitor.
Nu pregăti ospețe,
Nici straie-mpărătești
Deși eu sunt nevrednic,
Tu totuși mă iubești.
Tu preacinstește-Ți fiul
Care-a rămas acasă
Pe-acesta îl așează
În locul meu la masă.
De-acum la două lumi
Eu dau tribut și vame
Și-oi fi pe veci orfan
Născut din două mame.
Tot neamul pe pământ
De-ar fi să rătăcească
Ne-adună, Tată Sfânt,
În patria cerească.
Copyright © 2017 Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.