Străzile-nșirau bastilii de fanfară
Și-n toate mă aflam mai sfânt, mai erudit,
Tăcut, pe peron, îmi rulam o țigară
Și bolnav așteptam camarila regală
cu ochiul potrivit...
Castelul rostea așa dulce tetrada
Pe unde toți regii demult au umblat,
Vampiri îndemnau cuvioși mascarada
Cu măsți de argint, la trap, ca parada
unui nou împărat...
Noaptea e scurtă pe sâni de amante,
Fumând din tabacul rulat cu clemență,
Pe arce de piele-n rubine trucate
De-un vin de opaiț, rostiri de servante
bolesc a demență...
Și-n toate-am crezut că sunt basileu
Cu pumnul de despot, tiranic grifon,
Când doar farfara, cu alibi de ateu,
Am rămas în oglindă cuprins de resteu -
jocheu și bufon...
vezi mai multe poezii de: andreiserbanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
„Cu măsți de argint”
Și-n toate-am crezut că sunt basileu
Cu pumnul de despot, tiranic grifon,
Când doar farfara, cu alibi de ateu,
Am rămas în oglindă cuprins de răsteu,
jocheu și bufon...
Eu nu pot face legătura rândului al treilea cu celelalte. Nici semantic.
Adina Speranta
duminică, 05 aprilie 2020