Ca Afrodita dulce și suavă
erai un vis, erai o alinare
cu ochii tăi frumoși și tandri
tu-mi ești mereu o stea în depărtare.
Numai luceafărul de sus doar știe
eu câte nopți am suferit frenetic
o, Afrodita visurilor mele
tu steaua mea din întuneric.
Erai o stea, erai o călăuză
a unui suflet blestemat
ce s-a topit ca-ntr-o cascadă
ca norii ce se prăbușesc în neant.
Curând, tu vei uita acele patimi
care au vrut să te înșele;
un simplu dor al unei inimi
ce zace-n amintirea unei stele.
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.