Ca un fruct aruncat,
mă simt între aromele tale,
ca o zbatere de tâmplă,
într-o amintire;
Rămâi, rămâi și privește...
Doar această ultimă
închinăciune...
și infernul începe cu prima
tăcere,
din ruga cea mai aprinsă.
Ca o furtună de îngeri, mai răsar
la fereastră,
ca un suflet căzut în genunchi;
Rămâi, rămâi și suspină...
Doar această ultimă durere,
și clipele fug
spre o altă sângerare,
și alt poem fără sfârșit...
8 nov.2018
vezi mai multe poezii de: valery
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.